Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură.
Până a-şi câştiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una dintre primele sale lucrări de pictură şi chiar unul dintre puţinele tablouri ale artistului - Michelangelo făcând mai ales pictură murală în tehnica affresco - este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută şi sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni (Tondo în limba italiană derivă din rotondo, însemnând rotund). Un tondo este pictat în cerc, pe lemn fixat într-o ramă sculptată.
Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătraţi, depunând un efort istovitor. Renunţă la ajutoarele pe care le adusese de la Florenţa şi în cea mai mare parte lucrează singur. Frescele Capelei Sixtine au fost sfinţite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, în anul 1512.
Partea centrală, pe axa bolţii, cuprinde nouă scene biblice: "Dumnezeu desparte lumina de întuneric", "Crearea aştrilor", "Dumnezeu desparte apele de pământ", "Crearea lui Adam", "Crearea Evei", "Păcatul originar" şi "Izgonirea din rai", "Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu", "Potopul şi Beţia lui Noe".
Până a-şi câştiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una dintre primele sale lucrări de pictură şi chiar unul dintre puţinele tablouri ale artistului - Michelangelo făcând mai ales pictură murală în tehnica affresco - este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută şi sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni (Tondo în limba italiană derivă din rotondo, însemnând rotund). Un tondo este pictat în cerc, pe lemn fixat într-o ramă sculptată.
Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătraţi, depunând un efort istovitor. Renunţă la ajutoarele pe care le adusese de la Florenţa şi în cea mai mare parte lucrează singur. Frescele Capelei Sixtine au fost sfinţite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, în anul 1512.
Partea centrală, pe axa bolţii, cuprinde nouă scene biblice: "Dumnezeu desparte lumina de întuneric", "Crearea aştrilor", "Dumnezeu desparte apele de pământ", "Crearea lui Adam", "Crearea Evei", "Păcatul originar" şi "Izgonirea din rai", "Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu", "Potopul şi Beţia lui Noe".
Sursa: Wikipedia
Mi s-au părut absolut necesar un preambul cu câteva date istoriografice înainte de a posta un material luat de pe net (evident, prin copy/paste) şi care mi s-a părut nu numai interesant, ci şi "difuzabil". În condiţiile în care unii ştiu despre Capela Sixtină doar că există, pe undeva, iar dacă ştiu că ar fi pe la Palatul Vatican fac regretabila eroare de a-i acorda lui Leonardo da Vinci drepturile de autor asupra impresionantei capodepere, mai trebuie să adaug ca amănunt că giganticul proiect, pe care Michelangelo l-a finalizat după patru ani de muncă asiduă, a fost comandat de Papa Iuliu al II-lea, în anul 1508. Era perioada în care ştiinţa încerca să răzbată, să iasă la suprafaţă, să se elibereze din corsetul dogmelor bisericeşti. Dacă arhitectura şi ingineria construcţiilor se bucurau de sprijinul necondiţionat, inclusiv al liderilor bisericii, iar invenţiile şi decoperirile din domeniul mecanic (vezi Leonardo da Vinci) erau tolerate, nu acelaşi lucru se întâmpla cu medicina şi ramurile aferente, unde era extrem de facil să se intre în conflict cu Biserica şi rigorile acesteia.
Puţinele tratate despre medicina umană conţineau date controlate de religie, iar cei ce-şi permiteau să încalce regulile, îşi asumau inclusiv riscul major, al execuţiei. În ciuda obstacolelor, minţi luminate ale vremurilor, genii incontestabile, avea să transmită posterităţii informaţii ce au grăbit cu sute de ani evoluţia ştiinţelor. În acest context se înscrie şi materialul următor, al cărui autor rămâne anonim. Nu mă grăbesc să acord credit sută la sută teoriei, fiind prea novice pe acest teren, dar nici nu dau cu barda NU-ului, pentru că, nu-i aşa?, cam nimic nu este întâmplător.
Mesajul secret pe care l-a transmis Michelangelo
prin fresca”Crearea lui
Adam”
Dintre toate picturile de pe tavanul Capelei
Sixtine, “Crearea lui Adam” este cea mai impresionantă opera a lui
Michelangelo. Marii critici de artă au adus numai cuvinte de laudă acestei
fresce, Vasari descriindu-l pe Adam doar la superlativ, “Adam, al cărui
frumusețe, postură și contururi sunt atât de perfecte încât pare că a fost creat
de Supremul Creator însuși și nu de pensula unui muritor de rând“. Efectul
vizual este unul senzațional, în partea stângă, Adam, creația pură a lui
Dumnezeu, întinde mâna spre cea mai înaltă energie din Univers. În acest fel
prinde viață și puritatea emanată ne face să credem că încă nu a căzut în
păcat.
La prima vedere fresca este de-o
simplitate ieșită din comun, dar trebuie să ne amintim că Michelangelo nu a fost
doar un pictor oarecare ci un om complex cu foarte multe cunoștințe pe care a
dorit să le transmită umanității. Complexitatea pictorului se observă din
mesajul ascuns în creația sa, mesaj care depășește puterea de înțelegere a celor mai mulţi dintre
oameni.
Magnifica operă de artă a fost creată între
anii 1508-1512 şi a fost comandată chiar de Papa Iulius al II-lea. Michelangelo
a pictat-o fără asistență şi fără a ține cont de părerile celor din jurul său.
Aceasta este cauza pentru care diverse opinii contradictorii s-au născut în
cercurile oamenilor de știință. Scânteia sau fluxul energetic dintre degetul
creatorului şi cel al lui Adam se zărește atât de bine încât am putea crede că
opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă. La o analiză minuțioasă
s-a constatat că sfera în care este pictat creatorul este izbitor de
asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin
acest fapt?
Printr-o comparație simplă a contururilor celor
două imagini(forma creierului uman cât şi forma sferei din care provine
Dumnezeu) realizăm că spațiul este unul şi același. Dumnezeu provine dintr-un
mare creier, identic cu cel uman şi de acolo i-a oferit viață primului om de pe
Pământ.
O altă ciudățenie este glanda
pituitară, care se observa atât de bine în fresca din Biserica Sixtină şi
care este înfățișată de piciorul unui înger. Se pare că Michelangelo a omis
voluntar să-i mai picteze degetele pentru a scoate în evidență cât mai bine
această componentă importantă a creierului uman.
Glanda pituitară este o structură
mică la baza creierului situată în interiorul unei șei osoase protective. Ea
este cea mai importantă glandă din sistemul endocrin (hipotalamus, glanda
pituitară, glanda pineală, glanda tiroidă şi paratiroidele, pancreasul,
suprarenalele, glandele de reproducere – ovarele şi testiculele) . I se mai
spune și glanda maestru (conducătoare) pentru că îşi produce
proprii hormoni, dar influențează de asemenea secreția hormonală a altor glande.
Această glandă controlează intestinele, vezica, uterul, stomacul şi
splina.
Şi atunci nu putem să ne întrebăm decât care
este mesajul codificat din spatele acestei opere de artă? Oare maestrul
Michelangelo a vrut să sugereze că Dumnezeu este o inteligență deosebită, un
creier care poate să pună în mișcare întregile legi universale, sau pur şi
simplu creatorul este doar în mintea
umană?
Notă: Material preluat şi redat integral, fără nicio intervenţie pe text.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.