Schitul Prodromu de la Sfântul Munte Athos (documentar)

 Schitul Prodromu, schitul românilor de la Sfântul Munte Athos, a fost întemeiat în anul 1820, sub arhipăstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele domnești semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, în data de 7 iulie 1853, și de Carol I al României, în data de 19 iulie 1871.

 

 Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc între anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie. Schitul ține de Mănăstirea Marea Lavră.

 Părintele Petroniu Tănase spunea: "Sihaștrii din Carpați mergeau la Athos, fiindcă găseau acolo condiții de viață sihăstrească mai deplină. De aceea nu și-au întemeiat o manasire a lor, ci, când s-a întâmplat să se stabilească în chinovii (mânăstiri de obște), au trăit împreună cu ceilalți frați: la Cutlumus, la Zografu, la Esfigmenu; dar, în general, au trăit viață sihăstrească, în chilii răspândite pe tot cuprinsul Athosului. Abia în secolul al XIX-lea, când apar statele naționale, s-au gândit și monahii români aghioriti să aibă un lăcaș al lor, și au întemeiat Schitul Prodromu."

 În naosul marii biserici de la Schitul Prodromu, ridicată între anii 1857-1866, având drept hram Botezul Domnului, arde necontenit o candelă ce aduce aminte că acolo odihnesc osemintele cuviosului Nifon, adormit în anul 1899, întemeietorul şi cel dintâi stareț al schitului.

 

 Înainte de actualul schit, pe locul respectiv se înaltă doar Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, care dăinuieşte şi azi, lângă grădina mănăstirii, de mai multe ori refăcut, atestat abia la 1754, când "a fost reînnoit de monahul Iosif Hiotul", după cum aflăm dintr-o inscripție de pe peretele sudic, dar probabil datând încă din secolul anterior. De la acest paraclis se trage și numele schitului, iar icoana făcătoare de minuni a Botezătorului, care cu privirea sa încruntată i-a izgonit pe turci din zonă, la anul 1821, este cea mai veche dintre icoanele ocrotitoare ale obştii.

 Aşa s-a întemeiat, supus Marii Lavre, schitul care astăzi, restaurat în întregime, cu biserica mare, cu cele trei paraclise ale sale, închinate Adormirii Maicii Domnului, Bunei Vestiri şi Sfântului Ioan Botezătorul, cu cele cinci icoane făcătoare de minuni, dintre care cea mai vestită este Maica Domnului Prodromita, cu numeroasele lui sfinte moaşte, cu impunătoarea clopotniţa, cu stăreţia, cu biblioteca, cu atelierele, cu sinodiconul, cu arhondaricul, cu bolniţa, cu chiliile, cu marea cisternă subterană, cu trapeza, cu anexele gospodăreşti şi cu celelalte acareturi, alcătuieşte o lume în sine, după sfânta rânduială athonită, mărturisind exemplar "prezența monahismului şi spiritualității româneşti în Centrul Ortodoxiei", după cuvântul părintelui Petroniu Tănase.

 Icoana Maicii Domnului "Prodromita"

 

   Icoana Maicii Domnului numită "Prodromita" este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de întreaga noapte. 

   Prodromita este una dintre icoanele nefăcute de mână omenească, ci anume zugrăvite în chip minunat, prin dumnezeiască rânduire. Icoana a fost zugrăvită în chip minunat, în anul 1863, în Țara Românească. În acel an, Părinţii Nifon și Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfântul Munte Athos, mergând în ţară pentru trebuințele schitului, aveau în inimă lor o mare dorință pentru o icoană a Maicii Domnului, care să fie aşezată în biserica cea noua.
   Cei doi au găsit un zugrav bătrân, Iordache Nicolau, din Iaşi, cu care s-au învoit să le facă această icoană, după modelul primit de la părinţi. Însă s-au tocmit ca să lucreze numai cu post șşi aspră rânduială. 

    Schitul Prodromu mai păstrează și alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoana Sfântului Ioan Botezătorul și icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc.

Icoana Maicii Domnului "Apărătoare de Foc"

    Icoana Maicii Domnului cea numită "Apărătoare de Foc" este aşezată în paraclisul zidit deasupra intrării principale, în turnul clopotniţă, la primul etaj. Paraclisul este închinat Adormirii Maicii Domnului.
    Această icoană a aparținut unei familii de credincioşi din oraşul Bârlad, România. Într-o zi, o ispită a încercat familia cu pricina. Întreaga casă a fost mistuită de flăcările unui incendiu. Îndată după ce s-au astâmpărat flăcările nesăţioase, părinții au intrat în casa cea făcută scrum, spre a căuta cele rămase nearse, vase de argint şi de aramă. Astfel, în locul vaselor, mistuite complet, ei au găsit nearsă numai icoana Maicii Domnului.

Icoana Sfântului Ioan Botezătorul
 

    Mai înainte de a fi zidit ansamblul monahal Prodromu, pe actualul loc exista numai o micuţă chilie şi un paraclis închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Paraclisul sfântului se mai găseşte şi astăzi la schit, în afara zidurilor, înspre grădină, el fiind refăcut de mai multe ori de-a lungul timpului. Paraclisul este atestat pentru prima dată abia în anul 1754. În acest paraclis, închinat Sfântului Ioan Botezătorul, se păstrează icoana acestuia, recunoscută ca făcătoare de minuni.

    Icoana sfântului este aşezată pe catapeteasmă, în partea dreaptă, lângă icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Icoana Sfântului Ioan este ferecată în argint, lucrare săvârşită în anul 1853, pe cheltuiala domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei. Nu se ştie cu exactitate anul în care a fost zugrăvită sfânta icoană, însă este posibil ca aceasta să dateze din anul 1660, când paraclisul sfântului a fost rezidit, sub duhovnicul Filoftei.

 Părintele Petroniu Tănase
 
    Părintele protosinghel Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914, în comuna Farcasa, în județul Neamţ. Râvna monahală, ce i-a cuprins sufletul încă din tinereţe, l-a dus pe acesta în obştea Mănăstirii Neamţ, unde se va şi călugări. Părintele va ajunge apoi în Mănăstirea Antim, din Bucureşti. Cu toate că a renunțat la lume, tânărul monah a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, alături de alte studii în Matematică şi Filosofie.
    Părintele Petroniu Tănase va ajunge în Sfântul Munte în anul 1978, el făcând parte din a doua generaţie de monahi trimisă de Patriarhia Romană spre a revigora obştea Schitul românesc Prodromu. Din anul 1984, părintele Petroniu Tănase a fost şi protosinghel, şi duhovnic, şi bibliotecar. 

   Părintele Petroniu Tănase, fostul egumen al Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos, a trecut la cele veşnice marţi, 22 februarie 2011, în timpul slujbei Vecerniei, fără să sufere de vreo boală. Părintele a împlinit anul acesta 33 de ani de la intrarea în acest schit şi 22 de ani în calitate de stareţ.